Elite Art Gallery

Dosar de presa

Doina Pauleanu este unul dintre cei mai pretiosi colaboratori ai ELITE ART GALLERY. Studiile ample si eforturile sustinute pentru promovarea artei moderne romanesti, creata sub influenta magica a Balcicului, au fost o sursa importanta de inspiratie pentru initierea proiectului “Pictori de azi la Balcic”.

Directorul Muzeului de Arta, dr. Doina Pauleanu, a primit, ieri seara, din partea Excelentei Sale, ambasadorul Frantei in Romania, Henri Paul, distinctia de „Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres“ – „Cavaler al Ordinului Artelor si Literelor”. Evenimentul a avut loc la sediul Aliantei Franceze Constanta, in prezenta unui public restrins. Dr. Doina Pauleanu este primul om de cultura din judetul Constanta care se bucura de onoarea primirii acestei inalte distinctii, ca o recunoastere a meritelor culturale si a contributiei aduse culturii franceze.

Ambasadorul Frantei in Romania, Henri Paul, a facut o scurta trecere in revista a activitatii omului de cultura Doina Pauleanu. „Este un moment de mare emotie in viata mea, pentru ca, iata, Excelenta Sa, domnul ambasador Henri Paul, mi-a inminat medalia Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres. Sint emotionata, pentru ca aceasta distinctie este o recunoastere a admiratiei pe care am materializat-o fata de arta franceza, deoarece domeniul meu de specialitate si de cunoastere este arta romaneasca moderna si contemporana marcata de spiritul francez. De altfel, cunoasterea marilor secole de civilizatie si cultura mi-a intarit admiratia fata de acest spirit de un ales rafinament, de ordine si de frumusete. Franta a fost, de foarte multe ori, capitala culturala a lumii europene. Studiind operele pictorilor romani, nu poti sa nu te referi la mediul cultural francez in care s-au remarcat, sa refaci, de fapt, aceasta zona misterioasa in care personalitatile lor s-au concretizat in contact cu ceea ce era mai nou, mai de bun gust si mai modern in avangarda artelor vizuale de la Paris“, a specificat criticul de arta dr. Doina Pauleanu.

„Ordinul Artelor si al Literelor“ este o decoratie onorifica franceza, oferita persoanelor care se disting prin creatia lor in domeniul literar ori artistic sau prin contributia pe care o au la promovarea artelor si a literelor in Franta si in lume. Medalia „Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres“ a fost creata de Raymond Subes, ordinul fiind instituit la 2 mai 1957, de catre Ministerul Culturii din Franta.

Acesta nu este prima distinctie de acest gen primita de criticul de arta. In anul 2000, Doina Pauleanu a fost distinsa de Ministerul Culturii si Cultelor din Romania cu „Ordinul Meritul Cultural“, in grad de Cavaler. Inalta distinctie franceza vine sa incununeze, asa cum a mentionat insasi omul de cultura constantean, „un exercitiu de admiratie fata de arta franceza si fata de pictura romaneasca“. Ca o dovada a interesului pe care il manifesta pentru arta franceza trebuie precizat ca, in prezent, criticul de arta dr. Doina Pauleanau lucreaza la o lucrare in editie bilingva romana-franceza, cu tema „Bretania in pictura romaneasca“, lucrare care va fi insotita si de o expozitie virtuala.

Sursa articolului: http://www.telegrafonline.ro/1216846800/articol/search/60190/doina_pauleanu_a_primit_distinctia_8222chevalier_de_l8217ordre_des_arts_et_des_lettres8220.html

A fost iubită de oamenii obişnuiţi şi curtată de politicienii dornici să intre în augustele-i graţii. 45 de ani, regimul comunist a alungat familia regală a României din ţară şi din conştiinţa publică.
După revoluţie, Regina Maria s-a întors triumfătoare. Astăzi, prinţesa engleză prin venele căreia curgea sîngele ţarilor, căsătorită cu un principe german pentru a domni peste o mică ţară din Est subjugă şi fascinează, aşa cum a făcut-o şi în timpul vieţii.

"LA REGINA!". I-au fost redescoperite şi editate scrierile. Istoricii au discutat rolul jucat în viaţa politică a ţării. Oamenii obişnuiţi au aflat amănuntele "picante" de care viaţa suveranei nu a dus lipsă. Locurile prin care îi plăcea să zăbovească au devenit, în timp, interesante pentru amatorii de călătorii. "Să mergem la Regina", se agitau vara trecută doi prichindei năbădăioşi în faţa intrării la castel. "L-am vizitat de cinci ori, dar văd că nu s-au plictisit", ne-au explicat părinţii, surprinşi şi ei de stăruinţa puştilor de-a merge "la Regina". 

LUMINĂ DE BALCIC. Dintre acestea, Balcicul i-a fost cel mai aproape de inimă Mariei. Artiştii plastici din toate timpurile încearcă să "prindă" şi să redea farmecul unui loc special. Nu doar pentru că i-a plăcut Reginei, ci pentru că, în opinia pictorului George Mircea,  Balcicul chiar e "de pictat". Lumina specială, îmbinarea cu totul neobişnuită a formelor de relief, bogăţia de culori, nevoia de a reînnoda legătura cu pictura interbelică îi aduc an de an pe artiştii plastici la castelul Reginei, care reprezintă o permanentă sursă de inspiraţie. În cadrul proiectului "Pictori de azi la Balcic", de cinci ani, Elite Art Club UNESCO organizează tabere de creaţie în staţiunea bulgară şi, de asemenea, expune cu diferite prilejuri creaţiile realizate la Balcic. 

NEMURITORII. Pentru a marca cei 70 de ani scurşi de la moartea Reginei Maria, Elite Art Gallery, brand al Elite Art Club UNESCO a vernisat joi, 17 iulie, expoziţia "O inimă cît o ţară", în onoarea suveranei României. Începînd de luni, 21 iulie, expoziţia poate fi vizitată la Elite Art Gallery cu programare prealabilă. Preţul lucrărilor variază între 250 şi 5.000 de euro. Elementul de noutate faţă de celelalte expoziţii realizate în cadrul proiectului "Pictori de azi la Balcic" îl reprezintă tablourile în mărime naturală ale celor doi suverani, opera artistului Ion Drăgici. Balcicul nu este lăsat să moară. Surprins pe pînze ori pe hîrtie, pictat în maniere diferite de artişti cu personalităţi distincte, Balcicul şi Regina Maria vor mai trăi cel puţin cît tablourile realizate de Marilena Murariu, Ion Lazăr, Cristian Paraschiv, George Mircea, Vitalie Budescu, Mihai Ţăruş, Angela Tomaselli, Mihai Sîrbulescu, Larisa Astreyn, Simion Crăciun, Ana-Ruxandra Ilfoveanu, Alexandru Andronache, Emilia Pop, Pierre Zoran Petrel, Mirela Trăistaru, Andreea Flondor Palade. 

Un manunchi de ciulini intr-un vas transparent, langa o masina de scris si o pipa. O natura statica, in limbajul anost al albumelor de arta.

Dar culorile si asezarea dina¬mi¬ca a obiec¬te¬lor, descomp¬u¬ne¬rea spatiului in forme geometrice ambigue, lumina de camp insorit, vara creeaza un efect usor suprarealist. Gellu Naum, Victor Brauner, ceva in acest spatiu imi inles¬neste o serie de asociatii secrete. Da, Naum ar fi putut scrie la o masina ca aceea din tabloul semnat de o contemporana a lui, dar iata si a mea. Alma Redingler, nascuta in 1924. Alma Redingler, care in 1946 lua Premiul Ministerului Artelor. Cu doar doi ani inainte, aparea Culoarul Somnului de Naum, cu un portret realizat de Brauner. Mai incolo putin, ca printr-o fereastra franceza (celebrele fenetres-francaises) vad o piateta, o fatada citadina cu o firma compusa din fonturi din alte vremi: “telefoane”. O mana inspirata a trasat cu dezinvoltura cateva linii in strada semiagitata de acum o jumatate de deceniu, in mijlocul trecatorilor indiferenti sau curiosi. Dar sigur e ca doamnele trecatoare purtau palarii cu flori sau cu pene, iar domnii trecatori aveau bastoane, manusi, flori la rever. Sanda Saramat, “Peisaj din Bucuresti”. Sanda Saramat, nascuta la 1927. Jocul suprarea¬list continua, pentru ca spatiul in care ma aflu are caldura si disponibilitatea spre reverie a unui fel de case a unor bunici cu tinereti traite in interbelic. O fluturare de mana de la Paul Klee a carui geometrie speciala transpare dintr-un tablou al Yvonnei Hasan, o mare admiratoare si continuatoare a lui. Yvonne Hasan, nascuta in 1925. Yvonne Hassan publica in 1966, in Revue Francaise un articol substantial despre contemporanul sau Victor Brauner. Articolul poate fi citit pe blogul artistei: www.yvonnehasan.ro. Reconfortant, nu?

 
Mai departe. Un colt de livada cum poti vedea doar intr-un vis ce frizeaza geniul sau nebunia. Un tablou de Traian Bradean, nascut in 1927. In oras operele lui se vand si cu 20.000 de euro, aflam de la ghidul nostru prin spatiul infrareal, Ale¬xandru Mircea. Mai incolo, intr-un registru apropiat ca idee, dar dus la extrem, un violet intens, in care se scalda niste forme bizare. Ion Pana, nascut la 1927. “Pictura abstracta 100%, spune ghidul nostru. Au fost doua fetite la vernisaj si una spunea ca vede un domn racit cu mustata, iar cealalta era sigura ca e vorba despre un animal cu aripi.” Eu am fost de acord cu Alexandru ca e vorba de un fel de mov Milka avant-la-lettre. Continuam.

Un manunchi reconfortant de nuferi galbeni unde recunosc vi¬ziunea mozaicala a Almei Redingler. Apoi macarale, slepuri, paduri care initial iti provoaca strident retina pentru a te putea apoi captiva si retine mai bine intr-un soi de calm incandescent. Insiruirea de tablouri se termina fizic, peretii si-au epuizat gene¬rozitatea. Calatoria prin timp, spatii si trecute vieti de domni si domnite ale penelului, in mod miraculos contemporanii nostri se apropie de final in limitele lui 3 D. Dar mental persista o spirala generoasa, cu mari bucle prin interbelic, amprentata cu marturiile pline de culoare si maiestrie ale celor zece artisti, toti nascuti inainte de 1930.

Discutia cu Alexandru Mir¬cea, ghidul nostru, director de programe la ELITE ART Club UNESCO (institutia care a organizat expozitia), continua. Ex¬pozitia este emblematica pentru o atitudine specifica lumii artistice din perioada anilor ’20-’50: “In mare parte din lucrari se simte ceva foarte interesant care, cred eu, tine de un specific al artei romanesti moderne (nu si a celei contemporane)”, consi¬dera Alexandru Mircea. “Este vorba de faptul ca in spatele temelor clasice pe care le abordeaza (natura statica si peisaj, majoritatea) se simte parcurgerea lec¬tiei artei moderne in ce are ea mai specific: avangarda, abs¬tractia. Ca si in tablouri din perioada anilor ’20-’50 din colectiile muzeale, in spatele cuminteniei tematice se de¬ghizeaza mult cubism, constructivism, orfism, chiar si putin suprarealism. Mie caracteristica asta mi se pare, daca nu o forma de curaj artistic, macar una de originalitate. Cred ca mult din valoarea artei ro¬ma¬nesti moderne si a lucrarilor din expozitia noastra consta in specificitatea asta. Pictorii prezenti in galeria organizata in-house, la sediul Elite Art, (pana la 20 apri¬lie) reprezinta un fel de “punte” artistica intre doua perioade importante din istoria picturii romanesti de data recenta. “In lucrarile lor este evidenta continuitatea stilistica si tematica pe care o au cu arta ro¬maneasca moderna. Mie expozitia imi da senzatia ca imi arata cum ar picta Pallady, Vasile Popescu, Ciucurencu, Petrascu, Michaela Eleutheriade daca ar fi activi si azi. Relatia asta cu arta veche a starnit si interesul colectionarilor.”

Un alt aspect tine de faptul ca artistii expozanti si-au trait maturitatea in anii ’50, cand deja regimul politic isi punea am¬prenta asupra tuturor aspectelor societatii, deci si a artei pe care incerca sa si-o subsumeze ca instrument de propaganda. Acest lucru se vede in “optiunile” artistilor pentru te¬matici si abordare “si care provin din perioada cand singura stilistica aprobata oficial era cea a “realismului socialist”. La vremea aceea, pictorii faceau pentru “Saloane” fabrici, sonde, oameni ai muncii, scene de greva, in care se stra¬duiau insa sa “bage” cat mai multa pictura. Printre acestea, mai reuseau sa strecoare in expozitiile oficiale din cand in cand cate un portret, o natura statica sau un peisaj, din cele pe care le faceau pentru ei si dupa exigentele lor, in atelier”, adauga Alexandru Mircea.

Trecusem fara sa dau importanta, pana acum, peste un titlu de expozitie: "Pictori romani de azi la Balcic". O expozitie de grup in plus, o serie de peisaje in plus, dintr-o parte a Dobrogei indelung frecventata de pictorii si artistii in general interbelici, mi-am spus.

Dar artistul e pe urmele himerei

Privind mai indeaproape ideea "Pictori romani de azi la Balcic", am vazut insa ca lucrurile nu sunt atat de simple. Traditia interbelica exercita inca o fascinatie deosebita asupra oamenilor din zona artelor plastice. N-as putea spune daca artistii care lucreaza acolo anual se duc pentru a-i reintalni, cumva, "peste mode si timp", pe Satmari, Cecilia Cutescu Storck, Darascu, Steriadi, Ghiata, Tonitza, Theodorescu-Sion, Petrascu, Ipolit Strambu, Kimon Loghi si atatia altii. Ei insisi, cei de azi, nu declara asta.

Balcicul a fost, asa cum spune Doina Pauleanu, istoric de arta si directorul Muzeului de Arta din Constanta (bogat impodobit cu Balcicuri interbelice pictate), un fel de moda, la fiecare salon anual aparand mai multe peisaje de-acolo, pana a-i face pe criticii timpului sa exclame "iar Balcic!". Istoricul de arta Adrian Silvan-Ionescu observa insa ca Balcicul a tinut loc de sud al Frantei pentru pictorii romani, care nu practicasera la timp baia de lumina impresionista. Ca-ntotdeauna, adaug, curentul artistic european a venit tarziu la noi. E drept, Balcicul acelor timpuri nu a fost raiul impresionistilor romani, ci a deschis cumva o pagina de impresionism in opera unor pictori romani, cei mai importanti, care practicau o pictura de alta factura.

Ceea ce a acaparat intreaga opera a atator pictori occidentali, francezi mai ales, am numit impresionismul, a constituit un capitol din opera mai multor pictori romani. Curios, dupa cedare, Balcicul nu a devenit un punct de atractie pentru pictorii bulgari. Si nici azi nu este, desi in cladirile anexa ale castelului a functionat mult timp o casa de creatie, iar acum e un centru cultural.

In cautarea Balcicului de altadata

Azi orasul Balcic nu mai are aproape nimic din ceea ce vedem si stim ca avea Balcicul de altadata. Pana prin 1970 se mai pastrau semnele accentuate ale unui Balcic pitoresc, turcesc si tataresc, incapatanandu-se sa ramana un Isarlac incremenit in timp. Azi mai sunt putine cladiri de atunci. In locul lor, comunismul bulgar a sadit cunoscutele blocuri sovietice, prezente si la noi in mii si mii de exemplare triste. Numai dealurile au ramas aceleasi, albe, de calcar, iar izvoarele pe langa care Regina Maria si-a asezat castelul cu minaret mai curg si azi, ca in Lancramul lui Lucian Blaga.
Regina Maria a fost, de altfel, sufletul acelei colonii de artisti, neorganizata de nimeni, doar de ei insisi, "sultana" tatarilor fiind ademenita aici de un pictor: Alexandru Satmari. O viata mondena si artistica a colcait aici, insa foarte putin: de prin 1925 si pana la cedarea Cadrilaterului, in 1940. Urmele acesteia se regasesc intai si intai in atatea tablouri ale unor pictori celebri, dar si in jurnale de scriitori, precum acela al lui Mihail Sebastian. (Acesta din urma noteaza ca venea la Balcic cu avionul.)

Redescoperirea unui Balcic himeric este ceea ce urmareste EliteArt Club UNESCO, organizand anual, din 2004 incoace, o tabara de pictura la care au participat, in 2004, Gabriela Draghici, Ion Draghici, Cristina Ilias, Marilena Murariu (cea care a avut ideea), Virgiliu Parghel, Luca Puscasu, in 2005: Marcel Chitac, Serbana Dragoescu, Silvia Cambir, Marilena Murariu, Emanoil Mazilu, Minu Movila, Mihai Sarbulescu, Dan Palade, Ilie Boca. Lucrarile acestora se pot vedea in Muzeul de Arta din Constanta, unde Doina Pauleanu le-a consacrat un spatiu special.

Tricolorul romanesc la restaurante bulgaresti

Cum cobori pe aleea-bazar spre castel ("dvoreta"), te izbeste prezenta mai multor drapele romanesti, arborate la cateva restaurante care, de asemenea, te invita in limba romana, sa intri. Primul gand care-ti vine: si cat tapaj s-a facut pentru tricolorul maghiar arborat cateva ore in vreun oras transilvan! De altfel insusi faptul ca autoritatile bulgare permit aceasta manifestare artistica romaneasca pe un teritoriu care a apartinut candva Romaniei este o dovada de deschidere. Sau un semn de compatibilitate cu Uniunea Europeana. Multe altele nu se vad chiar la tot pasul.

Coasta de Argint si pictorii de azi

Seria a treia a taberei de la Balcic mai era inca acolo, in amplele gradini ale castelului Reginei Maria, cand am ajuns eu acolo, impreuna cu alti ziaristi, saptamana trecuta. Tocmai isi terminau, ca sa zic asa, misiunea. Anul acesta au fost la Balcic: Angela Tomaselli, Manolescu Nita Ioan, Ana Ruxandra Ilfoveanu, Felix Lupu, Larisa Astreyn, Mihai Tarus, Tudor Mitroi, Alexandru Andronache. Doamna Mihaela Dragomir, presedinte al EliteArt Club UNESCO a declarat: "Ne dorim ca proiectul sa se dezvolte si sa aducem mereu mai mult din ceea ce a reprezentat Balcicul pentru artistii interbelici." Dar acest lucru e cu neputinta, nici Balcicul si nici pictorii nemaifiind ceea ce erau in perioada interbelica. E, insa, cu putinta altceva: o recuperare spirituala a unui spatiu foarte apropiat de Romania, care a facut scurt timp parte din istoria noastra si care poate genera alte opere de arta, de factura cu totul deosebita, asa cum declara la intalnirea cu presa unul dintre participantii de azi, Tudor Mitroi. Artist preocupat de harti, Tudor Mitroi a avut posibilitatea sa-si aplice obsesia asupra unui alt spatiu, asa cum si cei care n-au spus asta vor fi facut. "Cerul il schimbi, nu sufletul, marea trecand-o" (am citat din memorie, deci, poate, inexact) spunea Eminescu. Or, cerul de la Balcic a favorizat atatea lucrari remarcabile de arta, incat noua incercare, provocata de un club UNESCO si de o agentie de turism, poate fi benefica. La toamna, o noua expozitie va vorbi despre asta mai exact.

Candva, poate, cineva o sa scoata un album cu acest titlu, corespondentul celui semnat de Doina Pauleanu, despre artistii interbelici care au pictat Balcicul, ignorand foarte des marea si aplecandu-se mai ales asupra pitorescului caselor si figurilor omenesti sau a luminii arbotoare reflectate de dealurile de calcar de deasupra acestui oras-album, cum il porecleste chiar organizatorul noii serii, ELITE ART Club UNESCO.