Interviu Christian PARASCHIV

Ana Traci Neagoe (A. T. N): În textul critic ați punctat tema centrală în jurul procesului de tranziție de la cultura greacă păgână la cultura creștină. În ce măsură această tranziție poate fi citită prin prisma lucrărilor care preiau subiecte împrumutate din comunism?

Christian Paraschiv (Ch. P): Prin prisma procesului de tranziție de la cultura greacă, căci fără cultura greacă nu putem ajunge a înțelege cultura creștină și în primul rând ortodoxia. Ortodoxia implică și păcatul, și greșeala, și ispita! Când pictez un pachet de țigări, o sticlă de Coca Cola intrăm și în această zonă dar în același timp îmi amintește de o piesă de teatru jucată în anii 70-80 în care protagoniștii se îmbătau bând Coca Cola!!! Este raportul neinformării, tranziției de tip EICON.


A. T. N: Tot legat de interdependența tematică, în ce categorie de eikon se încadrează vizualul care transpune pe pânză, de exemplu, pachetul de țigarete Carpați, Mărășești sau sticluța de Bronzol?

Ch. P: Subiectele comuniste sunt prezente ca o necesară raportare între est și vest. Mulți critici de artă și curatori de circa 30 de ani caută în cultura din țările de Est oglindirea culturii din Vest! Numai ca faptele nu s-au rezumat numai la acest colaj conceptual! În Romania, spre exemplu, o apropiere de un concept religios al Grupului Prolog ne poartă spre o unicitate aparte.


A. T. N: Urmele lăsate de comunism sunt omniprezente în lucrările expuse în cadrul Eikon. Totodată, subiectele sunt intercalate cu un registru iconografic marcat de istoria creștinismului care oscilează în jurul unor teme ce dispută trecutul. Putem interpreta simbolistica termenului eikon în baza unui criteriu cronologic sau mizăm pe forța memoriei?

Ch. P: Termenul Eikon ne ajuta mult în apropierea semnificației acestei expoziții. Memoria coexistă cu traiul simplu în normalitate; parfumul Coco Chanel coexistă cu Paciuli. Obiecte din arta așa zisă populară devin semnificat și semnificație a unui LOC! O casă din lemn, un pod de casă este același în orișice țară din zona temperată!


A. T. N: 
Imaginea analizată în lucrări adoptă un registru de interpretare contemporan. Abordarea conceptuală care absoarbe tranziția interculturală (creștină și greacă) se împletește într-o dimensiune critică distinctă?

Ch. P: Limbajul este așa cum afirmați de tip conceptual, în primul rând subliniat de compoziții unde ceea ce este reprezentat este văzut de aproape , cât mai mare în prim plan, cu aluzii la planul american din cinematografie. Tip de compoziție utilizat și dezvoltat de mine încă din prima mea expoziție personală de la Orizont Atelier 35 din anul 1979!

Bineînțeles că avem de a face cu o dimensiune critică distinctă în care „trecutulˮ capătă un alt loc decât cel obișnuit. Am o lucrare din ciclul strunga în care reiau scriind pe pânză un vers din Miorița: „Ba noi l-am văzut, mergând spre trecutˮ.

Nostalgia unui pachet de țigări Carpați nu poate însă înlocui lipsa posibilității de a alege. Trecut pe care cei din generația mea l-am trăit din plin!

Pictând un pachet de țigări Gauloises îmi acord abia acum posibilitatea de a alege! Apoi felul în care traiul în exil poate defini o ființă umană (poate de aceea raportul tranziției interculturale/ creștine și grecești) .


A. T .N: 
Care este însemnătatea inițialelor/literelor care însoțesc titlul lucrărilor din seria Eikon?

Ch. P: Este o manieră de a răspunde titlului dat de M. Duchamp la lucrarea Urinoar expus de el în America în 1917 (artist recuperat de avangardă).


A. T. N: Există o rețetă de interpretare pe care o sugerați privitorilor? Care este mesajul pe care ar trebuie să-l rețină un vizitator?

Ch. P: Pentru cineva care în momentele astea dificile (pandemie, necredință, însingurare, etc.) va găsi timpul necesar să se bucure de un limbaj cultural pictat într-o expoziție, va „citiˮ lucrul meu ca o pregătire, ca o așteptare a „treceriiˮ. Vizitatorul este întâmpinat de cuptoare, semne arhaice; primele date legate de „coacereˮ, de trecere la o adevărată cultură a ceea ce mâncăm (am învățat să nu mai acceptăm carnea crudă)!!! Apoi începem să ne îngropăm morții și să dăm să facem Pomană! Cu sens descoperim Crucea, semnul botezului nostru, ne pregătim în a deschide Poarta! Obiectele ce ne înconjoară încep să capete dimensiunile NOMOSULUI, legii nescrise a bunului simț. Sunt obiecte, exemplu fierăstrăului, ce au căpătat cu timpul semnul credinței, el fiind utilizat la început numai în scop utilitar fără simbol. Simbol devine când vedem reprezentarea fierăstrăului într-o icoană coptă unde un sfânt este tăiat în două cu ajutorul lui. În expoziție simbolurile timpurilor comuniste sunt tot atâtea aduceri aminte a unei vieți aproape fără alegere. Mărășești sau Carpați pentru țigări, bronzul sau Bronzol pentru bronzat, un borcan de murături gol (fiindcă prin anii 80 nici murături nu se mai găseau), celebrul borcan de iaurt: toate aceste imagini simbol justifică în destinul meu plecarea în Franța. Pe de altă parte, ajungând la Paris, abia la 33 de ani semnele unei așa zise copilării în comunism nu sunt lipsite de inocență.

București-Paris, 5 octombrie 2020