Interviu Nazile_II

Interviu Nazile_I
10th September 2019
Interviu cu Gheorghe Ștefana
19th September 2019

Interviu Nazile_II

Interviu Nazile_II

58 de ani

 

La 20 de ani am venit în sat. Eu când am venit aici, am lucrat ca șefă de echipă la colectiv. Pe urmă am lucrat la grădiniță, pe urmă m-am îmbolnăvit. După aceea, la 32 de ani am născut-o pe cea mare, pe urmă am născut-o, după doi ani, pe asta mijlocie. După 11 ani [am avut și a treia fiică].

 

Despre tradiții și sărbători musulmane

 

  1. Ceremonia pentru sat

 

Mergeau mamele noastre, spre exemplu, la geamie când se făcea feștania pentru tot satul, o dată pe an, și acolo trebuie să participe și femei, și bărbați. O dată pe an se făcea feștania asta la geamie. Era geamie mică.

 

În seara de feștanie asta, toată noaptea nu trebuia să dormi, să mergem la feștanie. Și acasă fiecare persoană făcea gogoasă așa – chiufle - în tavă. Care n-avea greutăți, care putea să facă. Și lua bunică-mea o tavă de chiuflă, sora lui mama lua și aia o tavă de chiuflă, mama lua un kil de zahăr și plecam la geamie. Acolo citeau. După ce citeau, hai să împărțim: din zahăr făceau sirop, șerbet de asta și [dădeau] câte o chiuflă. După aceea, plecam acasă.

 

 A doua zi, de dimineață, două femei se duceau din restul de zahăr, făceau iar șerbet și luau două căldări și umblau pe străzi așa. Și fiecare la poartă ieșea deja la fiecare casă, fiecare își lua câte o sticlă acasă că mai aveai copii. Și mai ieșea lumea pe stradă, te mai întâlneai cu cineva pe drum, îi dădeai un pahar să bea. Te duceai mai departe, ieșea cineva la poartă, dăm și mie o cană, dăm și mie o sticlă, dă-mi și mie un borcan”, ca să aibă să bea la copii. Ca să nu rămână zahărul ăla la geamie. Și turta aia, ce rămânea, tot așa lua cei care n-au adus și au copii, au greutăți acasă.

 

Asta nu mai e, s-a dus obiceiul ăsta. Și uite că geamii frumoase avem, luminate avem, deschise le avem, [și cu toate astea] nu mai pleacă lumea (la geamie). 

 

  1. Kurban Bayram

 

Pe 14 august avem Crăciunul noi. Tăiem berbecul și - dacă tai în ziua de ajun pentru morți este - și trebuie să împarți tot berbecul. Dacă tai în ziua de Crăciun, împarți jumătate și jumătate îți rămâne ție. Kurban Bayram. Acum, mai multe familii, deci șase familii iau o vacă și împart toți.  Dar o familie o oaie poți să iei, să împarți.

 

  • Hâdârlezul

 

Pe 6 mai e Hâdârlezul la noi. La satul unde m-am născut eu și am crescut, pe 6 mai rămâneam acasă. Făcea mama turte, 11-12 turte mari, tavă mare că aveam cuptor mare.

 

Și noi, pe la 10, deci seara aia, făceam baie, tot, tot curățenie, mâncăruri două-trei feluri.. mai veneau și din alte sate la noi că satul nostru era mai cu turcime. La ora 10, deci toți plecam în mijlocul satul. Fetele mai mari. Și se adunau copii și astea mai mari citeau munajatul. Și noi ocoleam de trei ori [indistinct], pe urmă mergeam la geamie, ocoleam geamia o dată. De acolo, mergeam la pădure. 

 

Veneau la pădure [femeile]. Stăteau, se odihneau, puneau fețe de mese mari și fiecare femeie aducea câte o turtă, făceau câte o bucată, câte o bucată, cât să dai la o persoană în mână și.. pe urmă dădea rostogolul o turtă să vadă cum cade turta aia. Cade cu partea aia la tavă sus sau invers? De acolo știau anul ăla e bogăție, e sărăcie, în țară cum s-ar zice, de grâne, de astea. După aceea împărțeau turte la copii.

 

De cu seară se adunau inele de la tineret: fete, băieți. Două căldărușe cu apă nebăută de la cișmea, cu două batiste: pentru fete, roz, pentru băieți, albastre. Se aruncau inele, se punea la o fată sub trandafir. A doua zi se luau și căldărușele alea și acolo se cânta amintiri de astea, știi? Și scotea o căldărușă de la băiat, pe urmă o căldărușă de la fată se punea o amintire, dacă se potriva amintirea...

 

Veneau și persoane din altă parte. Veneau și fete și băieți, petrecere mare pentru tineret. Și acolo se cunoșteau fete cu băieți. Și soacra te vedea. 

 

Acum, femeile bătrâne nu mai putem să mergem devale.. dar tineretul, câtva tineret se mai adună și Primăria le mai dă, acolo, o cutie de dulciuri, două cutii, ca să împartă la copii.

 

  1. Ceremonii de înmormântare și nuntă

 

Când murea un bărbat sau o femeie dintr-o casă, se făcea feștanie 7 zile în casa mortului. Veneau femeile din sat toate și venea și popa [imamul]. Femeile.. 7 zile și 7 seri la mort în casă se citea. Acum se dă bani la popă, să citească popa acasă.

*

Când erau nunți, aproape toate fetele se îmbrăcau  uniform, cum era la magazin de stat, venea o rochie.. deci, când era nuntă toate fetele erau cu o rochie același model, doar culorile diferite. Mamele cu rochii crețe, lungi, mânecă lungă. Acum s-au modernizat, nu mai știi că e turcoaică sau româncă, nu se mai ține cont. 

 

Când măritai fata, prima vinere, veneau la mireasă fetele din sat. A doua vinere veneau nurorile tinere. Pe urmă, veneau femei de vârstă mai așa, la mireasă, la soacră. Nu se mai țin obiceiurile astea. Sau să mărite vreo turcoaică cu vreun român! Sau vreun băiat să ia româncă! Famila [se opunea]. Era respect [față de vârstnici]. La noi a dispărut respectul că am început să facem noi pentru copii... să îi ajutăm noi. N-am mai zis că ești copil trebuie să îmi aduci apă, trebuie să faci aia”. 

 

Interviu de: Alexandra Voivozeanu

Pentru claritate, interviu a fost editat minimal.