„Privește-mă pentru ultima oară” căci acest moment este irepetabil, marcat de trecerea timpului și încărcat de semnificații ascunse.

Nicidecum melancolic, prezentul poartă cu el urmele trecutului și năzuințele viitorului iar acest adevăr se reflectă pe fețe dezbrăcate de frică, rușine sau nebunie. Expoziția reprezintă o realitatea tradusă prin portrete și figuri a căror lumi se completează prin particularități distincte și perspective proprii de interpretare. Lucrările semnate de Ioana Băltan se construiesc în jurul unui irațional voit ce urmărește reacții dezinvolte și emoția pură. Fiecare portret schițează stări alimentate de frici a căror sursă o reprezintă un context confuz marcat de strigăte sugrumate de o liniște mută. Artistul Theodor Grigoraș creionează trecerea de la nonfigurativ la portret prin construcții grafice de sinteză. Astfel, prezența relativă a ființei umane se diluează în căutări de factură nepământească. Meditând asupra societății Bogdan Sassu descoase sensul trăirilor umane prin prisma raportului de apartenență la un mediu socio-cultural distinct. În cheia acestor căutări, interpretarea văzutului își fixează repere în trecut și în experiențe cu o deosebită încărcătură emoțională. Aflate la granița dintre suprarealism și simbolism lucrările lui Andrei Simion descriu o lume dedată oniricului în care personajele construiesc un fantastic tacit. Desprinse de realitate lucrările „iau naștere dintr-un univers intim” a cărui fir narativ descrie inefabilul

Ana Neagoe