Diferențele au fost cu vecera, cu  varenicile și cu vorba

Interviu cu Niculae Lina, 82 ani

Realizat și transcris de antropologul Alexandru Iorga

Fântâna Mare, Tulcea

 

Deci părinții mei sunt din Buzău, și au venit de mici, iar eu sunt născută, crescută aicea.

Dar ei de ce au venit din Buzău?

Cu părinții lor, de mare sărăcie ce era pe atuncea, nu știu să vă explic. Iar tatăl meu era numai de 2 ani când a venit aici. Și a stat aici, s-a căsătorit cu mama, am fost 9 copii la părinți. Noi suntem români curați. Soțul a fost ucrainean, da, soțul. Lucru care nu l-am știut, ne-am căsătorit și nu știam…

Că e ucrainean?

Mi-a vorbit românește tot timpul. Când vin aicea, pe 1 decembrie în 52, căsătorită cu el, dimineața cu socrul, soacra, paișto, paișto, paișto, paișto, vai de mine, dar eu… că și la școală mă duceam lângă românii mei.

Dar aveați o problemă cu asta?

N-aveam nimic, dar eu nu știam că e ucrainean și vorbește limba asta. Și nu m-a deranjat, dar obiceiul a fost același. Singurul lucru la noi, ei făceau vecera de Crăciun.

Ce e aia vecera?

Făceau un colac așa împletit, îl puneau într-un prosop și veneau, la dumneavoastră m-a trimis tata și mama, de-acolo veneau la … m-a trimis mama și tata, dar numai la rude. Nu aveai voie. Acu încoace s-a stricat. Acum vine tot satul la unu, hai, mă, că acela are bani. Noi eram cu stupii. Și ce-a zis, acesta are bani. Și trebuia să le pui la toți o batistă pe piept, acesta era obiceiul.

Și se dădea și altceva?

Bine, bine, le puneai, cuchea fiartă, grâu fiert, așa, compot, nu știu ce, le dădeai bani, bineînțeles, fără bani nu pleca nimeni. Chiar cineva mi-a spus, un nepot, a lu Fana, băiatul, era de-acum, a nu știu câta seria a venit și zic hai poftiți înăuntru, dar el de la ușă, dar ce să mai intru că la toți mă duc și îmi dă numai grâu fier, grâu fiert. Păi atunci tu de ce ai venit? Dacă aveți ceva, da, dacă nu, noi plecăm. Deci pe el în tenta banii. Așa, acesta a fost obiceiul care s-a deosebit de români. Iar restul n-a fost nimica. Nimic, nimic, nimic altceva și ei mai ținea pe stil vechi, noi pe nou. Dar când a început să dete copiii la școli, atunci toți s-au dat pe nou. Pe călindarul care este.

Dar când au început să plece?

Păi când au început să treacă la nou, păi să fie cam prin 60. S-a trecut așa cu toții. Că au plecat copiii la școală și noi românii tăiam porcul pe nou. După calendar. Iar ăștilanți îl tăia la două săptămâni. Pe vechi. Și copiii mergeau la …, și atunci s-au dat pe nou. Și astea a fost toate, însă…

Dar slujba era în limba română?

Poftim?

Slujba la biserică, era în română?

Da, numai în română. Avem aicea un schit la mănăstire, noi spunem lipoveni, ei ține numai două zile, se-nchină numai cu două dește, noi ne închinăm cu trei și ținem trei zile. Așa, dar sunt toate, toate…. singura că vorbeau și au ținut pe stil vechi, după aia s-a dat după noi. Însă eu, nu mai știam, am trăit cu soțul meu 48 de ani, puțini la ani ca soțul meu, a fost un soț… ne respectam munca, m-a respectat pe mine, a fost un om foarte bun, însă o boală care l-a luat fără să fie bolnav. Și astea-s toate.

Și l-ați cunoscut înainte de căsătorie?

Da, doar că suntem într-un dat… mergeam la horă, se făcea horă înainte, da, l-am cunoscut, numai că vorbea românește cu mine, nu vorbea limba lui. Aia numai. Când aud dimineață paișto, paișto, paișto, ohoooo…

Păi asta după nuntă, nu?

Păi nu, că nu, nu ne-am luat cu nuntă. Să vă spun, mama mea e moartă pe când eu aveam 9 ani. Și tatăl meu l-au pus că a fost chiabur, avea oi și avea pământ, și l-a închis. Deci tata era închis, mama moartă, și eu, m-a luat de acasă pe mine și pe sora mea, ne-a închis la birou, la biroul CAP-ului, ne-a încuiat într-o noapte întreagă acolo, am stat pe dușumea, am dormit, ca să spun unde-s gropile cu grâu. Dar se tăia la batoză dacă ați apucat. Unde era să fie grâul acasă dacă acolo se treiera? Când am văzut sacii goi și plângeam. Mamă nu, tată închis. La vreo două săptămâni a venit militarii, unde mergem? La chiaburul, că așa îi zicea unuia care avea pământ și oi. Și luăm caii, căruță, că aveam cai buni, căruță bună, să pun parapete prin pădure și atunci am zis că mă duc să iau hamurile și am fugit prin spatele casei și am plecat 5 km la un unchi, în câmp, unde avea vie. Și am sta acolo 3 zile și 3 nopți. Însă ei nu au ținut cont, ne-au luat caii și căruța, și-au plecat ei prin pădure. Aveam cartofi de scos, aveam porumb de cules, aveam nevoie de cai. După 2 săptămâni a adus caii acasă, dar caii… ne-a dat telefon să mergem la Topologu să mergem să îi luăm, dar caii nu mai puteau, tremurau de nemâncați, de nehrăniți. Și atunci sora mamii ne-a spus: tu, dumnealor mă cereau, mă cereau, ce o fi văzut la mine, frumoasă nu am fost niciodată, dar ce a văzut la mine nu știu…

Dar ce vârstă aveați?

Păi vă spun și vârsta. O să râdeți, dar asta este, vă spun. Și atunci sora mamii mi-a spus du-te după el. el nu avea armata făcută, era mai mare cu 5 ani ca mine. El face armată și tu lângă soacră să înveți tot ce nu știi. Că nu știam. Decât să rănesc la cai, să țesăl, să sap, dar în casă nimic. Era sora mai mare. La câți ani? La 15 ani și 2 luni. La 17 ani am avut fata cea mai mare.

Păi și de la 9 ani când v-a închis tatăl până la 15 ce ați făcut?

Păi mama a murit când aveam eu 9 ani, dar tata a mai durat, a mai stat și când a venit timpul să..

La 15 ani și 2 luni m-am căsătorit. Tata era închis. La canal.

Ce vârstă aveați când l-a închis?

Păi aveam 15 ani, că la două luni după aia m-am și măritat. Și la 17 ani am fost mămică. Soacra noaptea îmi spunea: Lina, Lina, scoală fată și dă piept, eu nu știam, eram copil, și acuma am fata de 64 de ani, 65 de ani. Am fată pensionară. Și una de 60. Mama la băiat. Și asta a fost viața. Și aici am început să învăț și limba lor,  am învățat, ba mergeam la nunți și cântau ele, mă învățau ele, mă băgam și eu că mi-a plăcut să cânt și eu rusește. … Asta a fost viața noastră.

Dar ucrainenii cum erau? Mai reci, mai…

Ah, nu, nu, nu. Ne împăcam foarte bine. Foarte bine, numai atâta că vorbeau, numai că vorbeau, dar restul, ne înțelegeam foarte bine. Când s-a luat unii cu alții nu a mai ținut cont.

Și soacra dumneavoastră v-a învățat să faceți mâncare? Ea făcea mâncare tradițională?

Ea era bucătăreasă la nunți, la pomeni făcea. M-a învățat. Să tai ceapa, te speli pe mâini, o speli, o toci…

Dar v-a învățat pe model ucrainean?

Da, dar și noi făceam tot așa, aceeași mâncare. La mâncare nu aveam deosebire.

Varenici…

Varenici, da…

Ce mai făceau?

La veceră se fierbea grâu și se făcea varenici, făcea o cocă mai vârtoasă, și prăjea varză cu două zile înainte, o prăjea bine, bine și o lăsa să răcească, și făcea coca aia, și le lipea, le fierbea. Soțul meu… de ce nu faci și tu? Trebuia să-ți iei rusoaică de-a ta. Adică de ce? Să vă spun și de ce? Aici o să mă laud. Eu am lucrat broderie la mașină și eram foarte aglomerată cu lucrul. Și la Crăciun. Fă curățenie, bucătărește, fă, așa și în primul rând ce îmi pierd eu timpul cu coca aia fiartă, mă? Se duceau la o rudă de-a noastră și tu…, am venit la tine să mănânc varenici că Lina nu vrea să îmi facă. Dar nu era rușine, trebuia să îți iei de-a ta, nu pe mine…

Dar în loc de varză mai pun și brânză, se numesc colțunași.

Mami, dar era post, era seara de Crăciun, când se mai făcea cu struguri. Boabe de struguri.

Că puneau struguri sus pe ziar și în pod și aveau toată iarna.

În pod și aveau crăci așa, mami. Și se făcea ca o smochină și punea la coca aia.

Și merele la fel, le tăia felii și le punea pe o ață…

Foarte mult îi plăcea varenicile, eh, când treceam de post și eram mai liberă și eu, îi făceam cu brânză. Le fierbeam și poftim.

Dar și borș nu? Că era borș ucrainean.

Borș, dar nu se deosebește, puiul mamii.

Cum, că se face cu sfeclă.

Ah, păi stați așa, fără sfeclă. Ceapă, morcov, ardei, … pune sfeclă, noi nu. Soacră-mea, da, soacră-mea punea că zicea că are gust, în post, numai în post. Însă soțul meu nu ținea. Soțul meu nu prefera să pui, lui trebuia să fie carne. Zicea soacră-mea, vai de mine, s-a terminat leușteanul, dar el zice, nu-i nevoie mamă, e carne.  Într-o zi nu mai aveam verdeață și zice păi nu că-i carne. Soacră-mea îi spunea la lume: băiatul meu nu preferă să fie pătrunjel la tocană sau leuștean la ciorbe. Carne să fie, carne. Asta a fost viața noastră.

Dar a avut meserie grea?

Soțul meu? Nu ne-a mers să lucrăm în CAP-eu, nu ne-a primit că eram eu fiică de chiabur. Și atunci a plecat la mina la …. E 12 km de aici. Se ducea și a lucrat acolo 12 ani. Și la primul control l-a trimis la spital la Colentina și l-a găsit cu silicoză gradul 3. El când a văzut acolo că ăia cu ultimul grad erau cu tub la gură așa, n-a mai vrut, și n-a mai vrut. Și a venit acasă și ne-am luat de stupi. Aveam un frate care avea stupi și ne-am luat de stupi și toată viața am stat cu stupii. Am avut și necazuri. Am avut 125.000 de familii și într-o iarnă ne-a căzut 50. Au avut păduchi. Am mers la câmp, ne-am unificat cu cei din Constanța, ăștia din Constanța cu bulgarii și au luat păduchi. Noi n-am știut. Și într-o duminică îmi spunea, duci haine la încălzit, merg și eu la biserică, că nu mergeam la biserică de fel așa, mai de la părinți… tatăl meu a spus așa: fino, nu merge duminica la biserică, numai la care e călcat de tren este iertat, iar în rest toată lumea să meargă la biserică. Și în timp ce eu aduceam haine și ne pregăteam, ascultă stupii, cu furtunul i-asculta, vine acasă foarte dezamăgit, și mi-a căzut doi, nu mai merg la biserică, trebuie să-i controlez pe toți, că-i aveam împachetați așa pe rânduri, când eu de acolo, păi avem…. Și într-o săptămână a găsit 50. Păduchii i-a mâncat albinele. Oh, i-omor, i-omor, stai liniștit, i-am pus spirt în cap, păi tatăl meu a avut atâta avere, ce-a zis, care-i bine sănătatea și libertatea, că lucra pe canal, a fost bătuți rău de tot. Vezi de treabă, măi… avem ladă? Avem ramele cu ceară? Câte le punem , pe toate le facem. Și așa am făcut, și a ajuns de m-a lăudat, dacă nu era nevastă-mea, de mult eram la nebuni. Însă dacă m-a ascultat a făcut și pe urmă nu mai încăpea în două mașini. Stupii. Mulți ani și am dat la ziar și vindeam. În fiecare vară, vindeam câte 15 familii. O dată am dat și a  venit două familii. S-a nimerit două familii să cumpere. Și-a venit acasă. Eu făceam pâine, noi înainte făceam, acum o cumpărăm, acum-ai trai,  mașina spală, mașina totul de-a gata, să tot trăim. Și îmi zice: aicea stă familia Niculae? Da. Vrem să mergem la stupi. Așteptați până scot pâinea. Și a venit și ăia și m-am dus cu două familii. Unii era de prin București, unii de prin Brăila, nu știu, și acolo soțul le-a zis: liber, alegeți, vine la mine, doamnă, dar de ce dați voie să umble? Păi și dumneavoastră aveți voie, că noi aveam toți în masă, că era mai bogat, luam și dădeam lu acela săracu, și-a făcut pe toți una. Și-așa că i-am vândut stupii și … așa boala, anus contra naturii, niciodată bolnav, că dea aia … plângea și spunea, lumea bea spirt medicinal, fumează, el n-a fumat, n-a băut, era un program, seara bea un pahar de țuică, și două de vin, asta a fost toată viața lui. De unde s-a agățat boala asta? Eu bolnavă, capul, eu ulcer duodenal, eu nu știu ce, eu nu știu ce, și el are 19 ani de când a putrezit. Aia mă doare.

E greu, da…

Ceea ce am uitat să vă mai spun, ce mă deranja… ucrainenii cu românii, nașii era soră cu soacră-mea. Și țineau pe vechi, pe stilul acela vechi, trebuia respectați, mie îmi venea copii de la școală, trebuia să pregătesc de sărbători, să pregătesc ca toată lumea. Trecea două săptămâni, trebuia să fac alte răcituri, altă pregăteală, că mă duc la nași și trebuie să îi inviți pe nași. Era o lege, vai de mine, trebuie să te duci neapărat la ei de Crăciun. Zicea vino că te-am cununat. Și-a doua zi erai obligați să îi inviți. Și-apăi eu într-o lună de zile terminam porcul.

Sărbătorind de două ori…

Da, da, da… păi făceam răcituri, cârnați, tot, tot, acum că vine nașii, din nou și… și așa că asta a fost singurul lucru care m-a deranjat. Două petreceri… și acolo durere mare era, mergeam, ei vorbeau rusește, nu înțelegeam. Domnule, eu nu-ți mai vin. Eu la Paști cu tine nu mai viu. Până acum ne certam și acasă, până adormeam, bombăneam, … măi, că nu vorbeam de tine, măi, dacă nu vorbeați de mine, de ce nu vorbeai românește? Dar de mine ați vorbit, numai de mine ați vorbit. Așa trăiam eu cu impresia asta. Și acum când am început să învăț, cântau rusește, cântam și eu cu ei. Da, eram tânără. Dar asta m-a deranjat mai mult, când la nași de Crăciun.

Mama e venită din 80 aici ca asistentă medicală și dacă se ducea la un bolnav ceva, ei vorbeau în rusește și nu înțelegea de ce sunt atât de răi. Eu sunt în casă cu ei, știu că nu cunosc limba ucraineană, de ce vorbesc între ei în ucraineană și pe mine … înseamnă că mă vorbesc pe mine. Și chestia asta e…

E tare deranjant lucrul ăsta. La mine mi-a trebuit 11 ani de zile pentru că eu am stat, eu în total cu socrii mei am stat 31 de ani. Eu 31 de ani am stat cu socrii. Am fost sub cheie. Unde pleci? De ce pleci? Dar să vii repede. Eh, lucrul acesta n-am să-l uit niciodată. Eu lucram la broderie, și până o clientă se hotăra asupra unui model, ea trebuia să vadă acolo, să vadă ce vorbim. Și persoana aia poate vrea să nu știe soacra sau soțul sau nu-mi dădea bani, îmi dădea ceva, ca noi femeile, nu pleca de-acolo… 31 de ani, Doamne, 31 de ani. Sub cheie, ce să spun… nu mai vă spun. Da, și asta m-a deranjat cel mai mult, limba asta când mă duceam la nașul. Și Crăciunul, sărbătorile astea.

Dar ei vă înțelegeau, vorbeau românește.

Cine?

Nașii și ….

Da, nașii vorbea, dar vorbea foarte strâmb, și pocit.

[...] Dar e adevărat, că și eu am întâlnit bătrâni în Caraorman care nu vorbeau limba română și nici nu înțelegeau. Doar ucraineană, doar ucraineană.

Am stat la mina, când s-a eliberat soțul meu, am stat la mina… 11 ani. Eh, dar știu macedonește. Știu machedonește mai bine decât … de ce? Că eu lucram, iar mă laud, acasă și babele care umblau să vândă ouăle, brânza, vindea… ele nu mâncau, numai pentru lux (sic!) lucrau, cumpărau ardei, la ardei spuneau piper, așa, lâcumi, rahat, cu asta trăiau, restul vindeau toate. Și dacă nu vindeau prin colonie, tini hii ghieari bună, adică nu zicea femeie, ghieari bunî, ma la tine a să găsim paraz. [...] Deci, așa, și astea-s toate treburile. Lucrul care m-a deranjat la soțul, când vorbeau rusește. Și soacră-mea a spus, până mor îmi pare rău, că nu ți-am vorbit din prima zi rusește, și făceați bine, poate plecam de-a doua zi, da, da, făceați bine, poate plecam de-a doua zi. Păi cum să vorbești cu mine, dacă eu nu știam? Avea un bunic orb, 12 ani, soțul meu a avut un bunic orb, dar ăla românește vorbea foarte bine și cunoștea familia mea și… zicea, tu ești din familie de oameni buni, dar îmi vorbea românește și l-am apropiat mai mult. Cu el vorbeam, bunicule, bunicule, restul toți, cu paișto, paișto… așa le spuneam, ce-i asta, mă, cu paișto, paișto al vostru?

Dar la colonie, la Atîn Tepe, ați mers după soț?

Am stat cu soțul, da, 11 ani. Păi a făcut armata trei ani. [...]

Dar v-a fost greu în colonie?

În colonie, nu, eu lucram, soțul lucra în mină. Pentru el a fost mai greu. Că mergea la 400 de metri înăuntru plus pe sub pământ. Ehei, lângă el lu unul i-a căzut pietroi, i-a sfărâmat capul. I-a făcut cap din cârpe. Și soțul era lângă el. La alt an, la unul i-a rupt piciorul, i-a rămas piciorul acolo. Ieși, nu mai te duce, ieși, nu te mai duce, unde vrei să mergem? Că aici nu ne primea nici să muncim, nu ne primea. Că eram fiică de chiabur. Unde vrei? Și a stat 11 ani, nici un deșt nu i l-a lovit. Maica Domnului l-a ferit. Dar uite s-a agățat boala asta de el și l-a luat. Are 19 ani, din 2000 e mort, la ora 9 dimineața. O boală foarte grea. Și n-a băut și n-a fumat, asta plângea și el când… da, astea sunt. Diferențele au fost, ca să vă repet, cu vecerea și cu  varenicile și cu vorba. Aia a fost mai greu. Deci se ducea, lua colacul, se ducea tocmai la Tache a lui Mihai, … de obicei, ăia mai mici vine la ăia mai mari.

….

Eh, la Slava Rusă, Cercheza, Jurilovca, lipoveni.

Ucraineni pe unde mai sunt?

În deltă mai sunt, la Sf. Gheorghe, la Caraorman, la…

Eu nu cunosc, decât ăștia, știu că sunt la Slava cercheză, ruși lipoveni.

Cum au apărut aici ucraineni?

Măi, dar nu era mare diferență, decât că țineau pe stil vechi, noi pe stil nou. Și vorbirea asta a lor era. … însă asta vă spun, nu a fost diferență deloc. Noi țineam după calendar, iar Paștele făceam odată. Da, Paștele odată îl făceam.

Și acum e la fel?

Acum nu, acum toată lumea este pe stil nou, nu mai…

Cum vă zice și câți ani aveți?

Eu mă numesc Niculae Lina, am 82 de ani.

Mulți înainte!

.................................................................................